Am auzit o grămadă de variante, poveşti sau alte "nebunii" despre aceste fiinţe denumite oameni :D Experienţele mele de până acum m-au făcut să mă gândesc si răzgândesc . . . Până la urmă concluzia e că ÎMI plac oamenii şi oamenii MĂ plac. Au ceva, un nu-ştiu-ce care mă fascinează.Da, ştiu oamenii pot fi superficiali, interesaţi sau pot avea multe alte atribute dar mie îmi place să-i simt aproape, plini de energie, să simt viaţa din ei.Îmi place să-i aud în autobus cum trăncănesc sau să-i privesc pe furiş prin vitrina unui loc de băut ceai sau alte delicatese, îmi place să-i văd în intimitate când îşi aranjează o şuviţă sau se jenează că au un tiv descusut sau o cravată prost aleasă, îmi place să-i vad cum se plimbă prin parcuri sau cum gesticulează în demonstraţia că au dreptate. Oamenii sunt poveşti, indiferent dacă îi priveşti de aproape sau de la distanţă ei au mereu ceva de povestit în vreun fel mai mult sau mai puţin accesibil tuturor :D
Zilele trecute mi s-a spus ceva de genu' "mai ai de crescut şi atunci mai vorbim dacă îţi mai plac oamenii" Cum ziceam ştiu că pot fi in multe feluri neplăcute însă prefer să fiu altfel şi să le vad părţile bune :) . E prea uşor să critici şi prea mulţi o fac aşa că eu refuz! E foarte interesant să încerci şi chiar să găseşti lucruri frumoase într-un suflet care nu "pare" aşa , încercaţi şi voi şi veţi avea nişte surprize plăcute exact de unde nu vă aşteptaţi ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu