În utima vreme sunt egoistă în legatură cu trăirile mele :D Dacă până acum voiam să împărtăşesc celor apropiaţi tot ceea ce ma bucură, de puţină vreme prefer să le păstrez pt mine :D. Poate şi din cauză că pe măsură ce se scurge timpul descopăr că prea puţini îmi sunt cu adevărat aproape. Şi totuşi trebuie să vă împărtăşesc NIŞTE trăiri.
Citesc diverse bloguri când apuc şi aşa am aflat...despre un film ce se cheamă Le Concert şi e regizat de Radu Mihăileanu. Nu prea ma pricep la filme, habar n-am dacă trebuie văzute într-o anume stare de spirit sau alte reţete şi nu ştiu exact cât contează acţiunea, cert e că m-a emoţionat într-un mare fel . Vi s-a-ntâmplat să vibreze fiecare celulă exact cu aceeaşi intensitate?Să fiţi atât de plini de frumos în interior încât să nu vă mai încapă trupul?Să tremure sufletul de bucurie-plăcere-emoţie combinată cu durere? Ei bine aşa am trăit eu filmul ăsta până la ultimul sunet fiindcă e vorba de sunete . Şi da, nu mi-e jenă să-mi recunosc lacrimile ce s-au revărsat ca un şiroi viu,arzător ca expresie a emoţiilor. Sunt puţine cuvintele şi n-ajung şi limitează căci filmul merită cuvinte de aur însă mă simt datoare să vorbesc despre aşa un film care m-a făcut să fiu mai vie ca oricând.
Mulţumesc, Radu Mihăileanu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu