Vis

Am uitat să visez, spuse ea cu jumătate de gură.Am o vârstă şi de aici înainte visele nu mai au ce căuta în viaţa mea.Sunt un om serios, am un serviciu respectabil şi vorba aia o prestanţă de apărat.Visele sunt pentru copii, cel mult adolescenţi.

Vă sună cunoscut?

Câteodată se întâmplă să auzim o voce asemănătoare în mintea noastră şi, poate că nu e tocmai potrivit.Acum câteva zile povesteam cu o prietenă despre visele din copilărie şi mai exact de unul de neuitat: acela de a păşi pe nori.Mi-am dorit mereu să calc la modul cel mai propriu pe nori, să le simt consistenţa şi să mă joc în dansul lor.Un alt vis era să fac bine.Nu ştiam exact ce însemna cuvântul bine însă îmi plăcea acţiunea de a face bine.Unii vor să zboare, alţii vor să scrie, ori poate să înconjoare lumea într-o călătorie, alţii găsesc leacuri magice, ori se bucură de diferitele combinaţii de arome din bucătăria vieţii.

Visul, e ceva ce te ţine în viaţă, te face să vibrezi sau să deschizi ochii pentru încă şi încă o zi.Visul nu are vârstă, sex sau religie.În ciuda faptului că e vis, ochii îţi sunt deschişi larg şi eşti prezent.Dacă visul e cu adevărat al tău şi tu eşti al lui, astfel că vei face tot ce-ţi stă în putinţă pentru a-l transforma şi vedea în prezentul din viaţa ta.Visul are miros, culoare şi sărbătoare.

Fie că e rama unei poveşti sau conţinutul ei, visul tău vibrează alături de multe altele şi formează o enciclopedie care menţine sănătatea sufletului şi care, dacă e cazul se poate tranforma într-un mecanism de susţinere care să te facă să mergi din nou şi din nou înainte, cu zâmbetul pe buze, mersul drept şi dorinţa

explozivă de a trăi.

Pe lângă toate astea visul este realizabil.Fiindcă e un motor de acţiune, se întâmplă.Lumea asta s-a schimbat cu multe visuri înfăptuite.

Ai dreptul să visezi orice, imaginează-ţi starea pe care o ai atunci când l-ai îndeplinit.

Poate e bine să îndrăznim să visăm mai des, mai mult şi mai măreţ.

Pâlpâire

La început a apărut, nu am fost conştientă mulţi ani de el, compoziţia, dinamica şi vivacitatea lui. A fost mereu cu mine şi nu am ştiut să’l simt ori poate să’l apreciez. Oare trebuie apreciat într’un anume fel ? Eu cred că asta vine de la sine odată cu « fiinţarea lui » în noi.

Pe urmă s’a’ntâmplat ceva ! Am deschis ochii minţii şi’am vazut. De fapt, dacă ar fi să fiu sinceră, mi’a fost arătat fiindcă l’am pus în palma cuiva, dar l’am  oferit fiindcă nu’l conştientizam. Se întâmplă câteodată să trebuiască să vezi prin ochii altcuiva ca să ştii că ai vedere şi că într’adevăr funcţionează, şi poate degeaba. Dar să revenim, atunci s’a’ntâmplat, la mare, în mare. Erau valuri şi pluteam. Pluteam în speranţa să învăţ să înot şi, la un moment, dat m’am abandonat, şi l’am oferit în grija altcuiva. L’a ţinut bine, nişte mulţi patru ani.

 Am stat liniştită fiindcă altcineva avea grijă de el, şi, aparent era atâât de bine. Apoi a venit furtuna şi, pentru că nu era în mâna mea, l’a sfâşiat în zeci de mii de cioburi de scai, mucegai, putregai. Şi’a’nceput să curgă precum o avalanşă, nu mai aveam mâini să-l ţin, susţin. Să mă fi transformat în caracatiţă şi tot nu reuşeam. Era imposibil. A vrut să dispară, să se evapore, să se « des-fiinţeze ». S’a zbătut, a zbierat, s’a zvârcolit, s’a zdruncinat şi atunci când era în punctul cel mai negrul al negrului înnegrit, a vazut sclipirea. Da, sclipirea aia ce’a căutat’o atâţia ani în alţii, era de fapt, în interior. Adevărul e că din sclipirea asta s’a infiinţat la început însă, a pierdut’o pe drum, ori n’a văzut’o niciodată până în acel moment.

De acum e bine, a început să înmugurească şi, uneori să gângurească fiindcă s’a trezit, în sfârşit în propria’i palmă, aşa cum trebuia să fie de la început, SUFLETUL.

Punct.

suflet de acuarelă...

Zugrăvesc un suflet multicolor cu nuanţe ce se'mbină precum acuarela pe sugativă.

diamante incasabile...

Învelişul de minciuni al sufletului se sparge în diamante de adevăr incasabil...

ace criogenate...

Mii de ace străpung sufletul criogenat de'o iluzie galeşă, ameţitoare/ plăcut mirositoare ce s'a transformat în colb cenuşiu.

gradină de scai...

Grădina sufletului îmbibat de vaporii iluziei sfâşietoare naşte scai/ putregai/ învechit/ ruginit/ vlăguit...

Parfum asfixiat...

Martorul  incomod la resuscitarea sufletului asfixiat de senzaţia parfumatei iluzii stârneşte intrigi fumegânde...